Intr-unul din zece cazuri este necesara o noua rinoplastie si totusi 15% dintre cei care si-au facut o modificare la nivelul nasului, isi doresc un retus. De ce si ce se intampla cu aceasta diferenta dintre nevoie si cerinta?
In primul rand, voi exclude cazurile de malpraxis. Nu despre acest subiect vreau sa vorbesc, ci despre dimensiunea psiho-emotionala care trebuie luata in calcul si analizata, atat de medic cat si de pacient, inainte de orice interventie asupra nasului. Altfel spus, mi-am propus sa scot in evidenta cateva aspecte legate de dorinta de schimbare a aspectului nasului si piedicile nevazute care pot sta impotriva reusitei unei rinoplastii, indiferent cat de renumit si profesionist este chirurgul plastician.
Informare si pregatire, inainte de bisturiu
Da, nasul este o trasatura faciala cu rol important in definirea frumusetii si de multe ori i se atribuie nemultumiri care incep cu „prea” – mare, carn, ascutit, deviat, cocosat, incovoiat sau diform, motiv pentru care rinoplastia este una dintre cele mai solicitate interventii chirurgicale nu doar in Romania, ci si la nivel mondial.
Unele sunt motiv de bucurie, altele de frustrare, care se lasa cu depresie sau furie, chiar daca din punct de vedere estetic si medical sunt corect realizate.
Insa, pentru a fi cu adevarat un succes (in afara de situatiile de urgenta), necesita inainte pregatire si o informare temeinica, o atentie nu doar asupra aspectului fizic, ci si asupra psihicului pacientului, la consultatie. Si spun acest lucru raportandu-ma la rinoplastie ca la o interventie nu doar chirurgicala, ci si psihologica, numind-o, neoficial, psiho-chirurgicala. De ce?
Pentru ca nu este tocmai simpla (nu exista rinoplastii simple, mai ales daca problema anatomica este mica), pentru ca, postoperator, succesul vine mai intai cu niste inconveniente fizice, pentru care pacientul trebuie sa fie pregatit psihic, asumandu-si-le, si pentru ca rezultatele interventiei vor influenta ulterior starea psiho-emotionala si perceptia asupra propriei persoane. S-a si demonstrat ca si o mica schimbare a aspectului nasului are un impact puternic asupra psihicului, iar in functie de motivele schimbarii, acest impact poate fi benefic sau dezastruos.
Si-aici se sustine ca este crucial „de ce”-ul unei rinoplastii.
Motive si motivatie
Pentru ca, pe de o parte ratiunea de a corecta o diformitate si de a reda functionalitatea nasului este fireasca si poate elibera de suferinta si stresul unei anomalii faciale, poate ajuta increderea in sine, contribui la consolidarea stimei de sine si, implicit, poate influenta pozitiv calitatea vietii unei persoane. Deci, operatia poate aduce sentimentul de multumire personala, pe un fond de echilibru emotional si sustinut de asteptari realiste, discutate si agreate la consultatie.
Pe de alta parte, rezultatele nu vor fi percepute a fi satisfacatoare de catre cei cu simptome depresive semnificative, tulburari de personalitate grave si psihoze, iar motivele de nemultumire personala nu se vor evapora prin rinoplastie, interventia nefiind o solutie in aceste situatii.
In plus, mai exista un „de ce” care nu este de dorit, pentru ca ascunde un dezechilibru, si explica procentele de pacienti vesnic nemultumiti.
Acestia se incadreaza in zona tulburarilor dismorfice corporale (BDD) in cazul carora chiar si o rinoplastie reusita, nu le poate rezolva problemele reale, de identitate si auto-perceptie.
Persoanele cu BDD nu-si pot controla obsesia asupra aspectului lor si au o parere distorsionata asupra unui defect la nivelul nasului care este fie minor, fie complet imaginat. Aceasta preocupare excesiva le poate impiedica activitatile zilnice, iar unii bolnavi ajung sa refuze sa-si paraseasca casele de teama ca altii vor vedea defectele lor. Neiubirea si neacceptarea de sine sunt oglindite de o exigenta exagerata asupra fiecarui detaliu facial, iar aceste persoane proiecteaza problemele de interactiune sociala intr-o problema organica si se asteapta ca, rezolvand-o, sa dispara si conflictele care, cred ei, sunt cauzate de conditia fizica.
Ca prim efect al acestei tulburari, este nerecunoasterea reusitei operatiei, pentru ca nu au fost rezolvate problemele interioare. Iar al doilea efect este nerabdarea de a se mai interveni inca o data asupra nasului, uneori chiar mai devreme de un an (timpul minim recomandat a se astepta intre interventii, care duce la definitivarea unui rezultat) solicitand noi si noi interventii, care nu fac decat sa adanceasca frustrarea.
Tulburarea este prezenta in procent de 4,5-7% la persoanele care vor operatii estetice, iar discrepanta dintre o anormalitate fizica usoara si un nivel crescut al stresului (“Nu mai suport sa ma uit la mine insumi!”) este un prim semnal al prezentei acesteia. Poate fi depistata si masurata prin teste (Rosenberg, HADS – Hospital Anxiety and Depression Scale, Liebowitz Anxiety Scale, etc.), insa si o simpla discutie poate stabili daca este indicata sau nu rinoplastia.
Estetica nasului ajustata din interior
De aceea, cand imi este solicitat ajutorul, pe langa intrebarile legate de istoricul medical (cu eventualele rinoplastii anterioare efectuate in alte clinici), sunt foarte atenta la motivele si starea psiho-emotionala a potentialilor pacienti, vorbind deschis despre asteptari, dorinte, perceptia asupra propriei persoane si posibilitatile de implinire a asteptarilor, in functie de structura anatomica a fiecarui pacient in parte.
In acest fel, pot sfatui si ajuta real, evitand nu doar complicatiile fizice, ci si pe cele psihice postoperatorii, deoarece nu este suficient profesionalismul meu. La fel de importante sunt atitudinea si modul de raportare la interventie ale pacientului.
Daca creierul nu isi asuma realist schimbarea si nu este pregatit sa accepte procesul de refacere cu tot ce presupune acesta, daca nu exista incredere in medic si optimism in refacere, lucrurile capata niste directii independente de bisturiu. Degeaba ajuta Stramed la vindecarea cicatricilor, degeaba sunt respectate indicatiile post operatorii (si sunt cateva, voi vorbi intr-un articol separat despre ele), pur si simplu mesajul transmis de creier este ca „nu este bine, nu este suficient”.
Perceptii si alegeri
Un alt aspect interesant de punctat este ca raportarea la reusita unei interventii de rinoplastie, independent de orice dezechilibru psihic, difera de la barbat la femeie si in functie de varsta acestora. De exemplu, femeile tinere sunt multumite mai des decat barbatii de varsta mijlocie, chiar daca solicitarile pornesc deopotriva, din partea tuturor. De aici se probeaza si combinatia de factori numita SIMON: single (singur), immature (imatur), male (barbat), overexpectant (asteptari exagerate), narcissistic (narcisist) la care sunt atenti chirurgii, insa fara a discrimina, inainte de a programa o rinoplastie.
Iar inainte de a incheia, nu se poate sa nu mentionez ca reusita unei schimbari la nivelul nasului mai sta si in alegerea interventiei potrivite. Care poate fi non-chirurgicala, prin injectii cu acid hialuronic sau Algeness, eficiente in corectarea fina a aspectul nasului, fara implicatiile interventiei chirurgicale.
Pana la urma, de ce sa fortezi lucrurile, daca nu este nevoie?