Marirea sanului nu este doar o decizie medicala, ci in primul rand una personala. Imbunatatirea aspectului poate creste increderea de sine a persoanei. Cunoasterea cat mai exacta a posibilitatilor tehnologice si medicale moderne, a avantajelor, a riscurilor si a implicatiilor acestor posibilitati, este primul si cel mai important pas in vedera luarii unei decizii obiective in acest sens.

Atentie! Personalul medical va poate oferi informatii si recomandari obiective, membrii familiei va pot spune ce cred ei ca ar trebui sa faceti, dar, doar dvs. veti lua decizia augmentarii sanilor. Aceasta brosura va ofera cat mai multe informatii despre aceasta interventie chirurgicala si va da sansa de a lua o decizie in cunostinta de cauza.

In momentul de fata, pe piata exista mai multi producatori de implanturi de sani si fiecare comercializeaza mai multe tipuri de implant pentru a se adapta necesitatilor fiecarui caz in parte. Sunt tipuri diferite in functie de marime (lungime, latime si proiectie), de invelis, de continut, si de scopul operatiei (marirea sanilor dintr-o etapa sau in mai multe etape, reconstructia sanilor, etc.).

  • Anatomia Sanului;
  • Tipurile De Implanturi Mamare;
  • Raspunsul Corpului La Implanturile De San;
  • Implanturile Mamare;
  • Abordarea Chirurgicala Si Optiuni De Introducere A Protezei;
  • Procedura Chirurgicala;
  • Factorii Particulari;
  • Perioada De Recuperare.

Sanul este alcatuit din grasime, tesut glandular, vase de sange, ducturi galactofore (canale de lapte), nervi senzitivi. O parte din grasime inconjoara sanul in mod uniform, si ii da consistenta si conturul caracteristic, iar o alta parte ii da volum. Pectoralul Mare este muschiul pe care este plasata glanda si care este situat imediat sub ea, contribuind la miscarea bratului.

Marimea si forma sanului dvs. este determinata de cantitatea de tesut mamar si de grasime. Este de asemenea afectat de varsta, dezvoltarea musculara, perioada post maternala, bagajul genetic si elasticitatea pielii. De cele mai multe ori exista o asimetrie a sanilor in ceea ce priveste marimea, forma si pozitionarea sanilor.

TIPURILE DE IMPLANTURI MAMARE

Implanturile mamare sunt de diferite tipuri si forme, cu diferite invelisuri si continuturi. Impreuna cu chirurgul veti alege optiunea cea mai buna pentru dvs., pentru a putea ajunge la rezultatul pe care-l doriti.

Astfel, veti putea alege tipul si forma protezei dorite. Forma implantului poate fi: rotund, oval sau anatomic. Suprafata implantului poate fi neteda sau texturata.

Pentru a avea un rezultat cat mai natural al operatiei atat la privit cat si la pipait puteti alege intre :

  • implanturi cu continut salin (ser fiziologic) sau
  • implanturi preumplute cu gel siliconic, moale sau coeziv (un gel care imita cat de mult, tesutul mamar)
  • Implanturi mixte (cu invelis dublu ser fiziologic + gel siliconic)

Implanturile cu continut salin sunt utilizate deoarece substanta din interiorul implantului este ceea ce formeaza peste 70% din corpul uman. Daca proteza curge, solutia salina este imediat absorbita de organism. Pe de alta parte, protezele cu continut salin sunt mai putin placute la pipait si nu imita perfect consistenta tesutului mamar. Marimea protezei trebuie aleasa atat in functie de forma si marimea bustului, cat si de calitatea pielii.

Implanturile cu silicon sunt preferate de chirurgi si de paciente deoarece arata si se simt la fel de bine ca un san natural. Implantul cu gel siliconic coeziv are avantajul de a avea o consistenta mai mare si vascozitatea gelului face ca in caz de ruptura, gelul sa nu iasa din implant.

In cazul in care o proteza cu gel siliconic obisnuit se sparge, unele paciente pot simti o usoara caldura sau modificarea formei sanului. In general, in cazul spargerii unei astfel de proteze, substanta care se scurge ramane in capsula periprotetica.

RASPUNSUL CORPULUI LA IMPLANTURILE DE SAN

Raspunsul natural al corpului este acela de a respinge sau a izola orice corp strain. Gradul de respingere este partial dependent de biocompatibilitatea materialului corpului strain. In prezent, unul dintre cele mai biocompatibile materiale utilizate pentru implanturile de sani este siliconul. Acest material este folosit in multe implanturi medicale cunoscute cum ar fi pacemaker, proteze articulare digitale si prezervative. Corpul va forma in jurul protezei o capsula. Capsula formata este o reactie normala a corpului uman la orice tip de implant.

In unele cazuri capsula se poate contracta cauzand astfel conditia cunoscuta sub forma de contractura capsulara. Aceasta consta in a avea un san foarte dur ceea ce duce la disconfort sau dureri. Oricum, suprafata texturata a protezelor moderne este facuta in asa fel incat sa previna formarea acestei contracturi capsulare.

Cercetatorii cauta in continuare noi materiale biocompatibile cu corpul. Siguranta pentru gelul siliconic si materialele din silicon au fost intensiv cercetate de numeroase institutii de renume din Statele Unite si nu numai.

IMPLANTURILE MAMARE

Exista implanturi mamare de multe forme si marimi. Sunt proteze rotunde care au suprafata neteda sau texturata; protezele cu forma anatomica si suprafata texturata; proteze ajustabile postoperator, cu suprafata neteda sau texturata care au o dubla calitate aceea de a fi expander si proteza. Designul special al acestor proteze dau posibilitatea chirurgului sa ajusteze volumul protezei dupa operatia initiala, printr-o procedura simpla la saptamani dupa operatie.

Niciun implant medical nu este considerat ca dureaza pana la nesfarsit si nu trebuie considerat ca fiind pe viata. Totusi unele firme producatoare ofera un «Lifetime Replacement Policy» pentru toate tipurile de implant cu continut salin. Adica, inlocuiesc protezele mamare in caz de dezumflare sau de pierdere a continutului salin prin valva.

ABORDAREA CHIRURGICALA SI OPTIUNI DE INTRODUCERE A PROTEZEI

De obicei, implanturile de sani sunt introduse utilizand una dintre cele trei incizii traditionale: incizia inframamara (sub san), incizia periareolara (pe marginea mamelonului) sau incizia transaxilara (la subrat). Toate aceste incizii permit implantului sa fie plasat submuscular (sub muschi) sau subglandular (intre muschi si glanda mamara). Medicul chirurg va poate ajuta pentru a intelege calea cea mai buna in functie de preferintele dvs.

Incizia inframamara este efectuata in santul submamar, proteza este introdusa prin aceasta incizie, iar cicatricea este bine camuflata de pliu. In cazul abordului periareolar, proteza va fi introdusa prin incizia facuta in jurul mamelonului. Cicatricea va fi foarte bine camuflata in aceasta zona datorita diferentei de culori. Incizia transaxilara este facuta la subrat iar proteza va fi introdusa prin aceasta incizie. Mai exista si calea transombilicala (prin buric) care este mai rar utilizata. In cazul pacientelor care au sanii cazuti, se efectuaza mastopexia, (ridicarea sanului) inaintea introducerii protezei.

PROCEDURA CHIRURGICALA

Exista doua variante chirurgicale principale de pozitionare a implanturilor mamare:

  1. SUBGLANDULAR (Prepectoral, Supramuscular)

si

  1. SUBMUSCULAR (Subpectoral)

In functie de parametri anatomici (forma si marimea toracelui, cantitatea de grasime de sub piele, forma si marimea sanului, dezvoltarea musculaturii pectorale si calitatea tegumentului, si nu in ultimul rand preferintele chirurgului, se alege una dintre cele 2 metode. Indiferent de varianta chirurgicala, se va crea un “buzunar” intre structurile anatomice, in care se introduce implantul mamar. In timpul consultatiei, toate aceste aspecte se vor discuta amanuntit cu medicul chirurg.

FACTORII PARTICULARI

Sunt foarte multi factori ce pot avea importanta in cazul dvs. in mod particular, in ceea ce priveste recuperarea si rezultatul postoperator. Acestea trebuie bine intelese si discutate cu atentie cu medicul. Cativa din acesti factori sunt :

  • Starea sanatatii; …………………………..…Analize de laborator
  • Structura sanului;……………………Examenul local preoperator
  • Indicatia sau contraindicatia;……Alte afectiuni fizice sau psihice
  • Tendinte de sangerare;…………………..…Analize de laborator
  • Predispozitie la infectii;
  • Predispozitia dezvoltarii contractiei capsulare.

Procedura de implantare poate fi urmata de spitalizare de o noapte dupa operatie sau de cateva ore; depinde de chirurgul dumneavoastra si de metoda de chirurgie aleasa.

PERIOADA DE RECUPERARE

Dupa primele 24 sau 48 de ore dupa operatie, veti simti o stare de disconfort; Sanii dvs. vor fi foarte tari si mariti de volum. Perioada de recuperare variaza de la o pacienta la alta, va veti putea relua activitatile zilnice dupa aproape o saptamana. Va trebui insa sa asteptati o luna pana va veti putea relua activitatile foarte solicitante fizic.

Daca apar probleme, contactati urgent medicul chirurg. Acest lucru este important daca se simte temperatura ridicata la sani sau unul din sani este tare la atingere, dureros, rosu sau inflamat.

RISCURILE SI COMPLICATII

Exceptand riscurile anestezice, exista riscuri si complicatii in operatia de marire a sanilor la fel ca si la orice alt tip de operatie. Va trebui sa evitati astfel de complicatii discutand de la bun inceput cu medicul despre complicatiile ce pot aparea. Aceste informatii pot fi date de catre medic, sau de catre distribuitorul protezelor. Informatiile contin factori importanti cu privire la fiecare tip de procedura chirurgicala de introducere a implantelor mamare si potentialele riscuri asociate.

Implantul mamar nu poate tine la nesfarsit. Interventia chirurgicala pentru implantul mamar prezinta aceleasi riscuri asociate cu anestezia ca si o alta interventie chirurgicala.

RISCURILE CELE MAI DES INTALNITE

  1. Dezumflarea (implanturile cu ser fiziologic): intalnim proteze care s-au dezumflat in primele luni dupa ce au fost implantate sau proteze care s-au dezumflat dupa cativa ani. Nu se stie inca momentul in care acest fenomen apare. Implantul se poate sparge datorita unui soc (lovitura) puternic, sau se poate sparge in timp, iar atunci continutul protezei se resoarbe. Cercetatorii fac studii pentru aprofundarea acestor cauze de scurgere. Oricum, cand proteza incepe sa se dezumfle, totul se intampla foarte repede, iar recomandarea noastra este ca implantul sa fie inlocuit. Deoarece serul fiziologic este prezent in organism, solutia salina care se va scurge din proteza va fi foarte repede absorbita de organism in cateva ore.
  2. Ruptura (implanturile cu gel siliconic): implantul se poate sparge datorita unui soc puternic, sau se poate sparge in timp, iar atunci continutul protezei incepe sa curga. In timp ce protezele cu gel siliconic se pot sparge fara sa cauzeze dureri, totusi unele paciente au reclamat senzatii de arsura sau schimbarea profilului protezei. In astfel de situatii trebuie sa consultati imediat medicul. Puteti verifica daca proteza este sparta si fara a avea o interventie chirurgicala cu ajutorul mamografiei sau ultrasunetelor (ecografiei). Daca ruptura este produsa, de obicei siliconul ramane in capsula formata dupa introducerea protezei, dar in anumite cazuri exista posibilitatea ca aceasta sa aiba un mic orificiu si atunci siliconul poate migra in corp, spre glanda mamara, muschi sau spre tesutul gras din jurul sanului, peretele abdominal sau brate. Din fericire aceste cazuri nu sunt frecvente. Riscurile pentru astfel de situatii sunt necunoscute.
  3. Imprastierea gelului: este bine cunoscut ca, unele particule de silicon se pot imprastia si prin camasa protezei. Unele dintre aceste minuscule particule pot ramane in capsula formata de proteza, sau unele pot migra in corp.
  4. Este greu sa faceti cancer la sani daca aveti implant de sani :

Nu exista date stiintifice sau statistice care sa arate ca exista o incidenta mai mare a aparitiei cancerului la femeile care au implanturi de san.

Implantul poate interfera cu gasirea unui cancer de san in timpul mamografiei. Poate ascunde anumite induratii de tesut, ingreunand astfel interpretarea rezultatelor. Implantul poate ingreuna si mamografia. Deoarece sanul este presat in timpul mamografiei, este foarte posibil ca atunci sa se produca ruptura, asadar, este important ca inainte de mamografie sa informati medicul imagistician despre faptul ca aveti implanturi mamare, pentru a putea evita spargerea protezei. Medicul poate folosi tehnici speciale pentru a minimaliza posibilitatea rupturii implantului si de a obtine bune rezultate, si in ultimul timp s-au inventat aparate speciale de mamografie pentru acest scop.

Contractura capsulara : Tesutul cicatricial sau capsula care in mod normal se formeaza in jurul implantului (capsula periprotetica), poate forta sau strange implantul. Aceasta se numeste contractura capsulara. De la cateva luni la cativa ani, un mic procent din paciente pot observa schimbari de forma ale implantului, duritate sau dureri ale sanului datorita contracturii capsulare. Nu sunt date exacte cu privire la acest fenomen sau cat de des poate sa apara. Daca aceste conditii sunt severe, va fi necesara interventia chirurgicala pentru corectarea capsulei, mutarea sau schimbarea implantului. Este cert faptul ca odata cu aparitia noilor tipuri de implant (cu invelis texturat), incidenta aparitiei contractiei capsulare a scazut in mod serios.

ALTE RISCURI

  1. Depuneri de calciu in tesuturile din jurul implantului : In cazul aparitiei acestor depuneri, diagnosticul diferential cu leziunile cu risc oncologic se stabileste atat prin mamografie, cat si prin celelalte metode de diagnostic identificate diferit de nodulii care pot cauza cancerul. Ocazional, este necesar sa se scoata mici particule pentru a se examina si a vedea daca nu este cancer. De obicei acestea se pot face si fara a scoate implantul.
  2. Interventii chirurgicale aditionale: femeile trebuie sa inteleaga ca atunci cand este cazul, implantul trebuie scos pentru o mai buna diagnosticare. De asemenea, probleme ca ruptura, dezumflarea, contractura capsulara, infectia si depozitele de calciu pot duce la scoaterea sau schimbarea implantului. Discutati riscurile acestor interventii chirurgicale aditionale cu chirurgul dvs.
  3. Infectia: infectia este o complicatie a oricarui tip de operatie. Frecventa infectiei cu interventia chirurgicala pentru implant nu este cunoscuta, dar pacienta poate intreba medicul care este experienta sa cu privire la acest risc. Multe dintre infectiile rezultate in urma interventiei chirurgicale apar intr-o perioada cuprinsa intre cateva zile si chiar luni dupa operatie. Infectiile cu corpuri straine in corp (implanturile) sunt mai greu de tratat decat celelalte tipuri de infectii. Daca infectia nu raspunde la antibiotice atunci implantul trebuie schimbat. Dupa ce infectia este tratata un alt implant se poate pune in locul celui vechi.
  4. Hematomul: hematomul este o colectie de sange in interiorul corpului (in acest caz in jurul implantului sau in jurul inciziei) si poate cauza dureri, probabilitatea aparitiei hematomului nu este cunoscuta inca, dar o femeie care doreste sa aiba un implant trebuie sa consulte chirurgul si despre acest risc. In cazul in care apare un hematom, acesta va aparea imediat dupa operatie. Un hematom mic, este de obicei resorbit de catre corp, dar cele mari trebuie drenate chirurgical.
  5. Intarzierea vindecarii: in cazuri rare, implantul forteaza pielea in mod exagerat. Pentru rezolvarea acestei complicatii, de obicei este nevoia unei interventii chirurgicale. Aceasta conditie, de regula apare in cazul persoanelor cu tegumentul mai putin elastic, sau alegerea unor implanturi exagerat de mari.
  6. Modificari de sensibilitate a mameloanelor sau a sanului: sensibilitatea acestora poate creste sau scadea dupa operatie. Aceste schimbari pot fi temporare sau permanente si pot afecta raspunsul sexual sau abilitatea de a alapta un copil.
  7. Ridicarea sanului : Cateodata (de obicei, in cazul pozitionarii submusculare) implantul poate modifica forma initiala a sanului, dandu-i un aspect nenatural. In aceste cazuri este nevoie de interventie chirurgicala pentru corectare. Alte probleme care ar putea aparea sunt marimea incorecta a implantului sau cicatrici vizibile si inestetice.

RISCURI NECUNOSCUTE

  1. Boli autoimune: studiile facute comparand frecventa bolilor autoimune intre femeile cu implant si femeile fara implant au demonstrat ca femeile cu implant nu au un risc mai ridicat de a se imbolnavi. Aceste studii s-au facut numai pentru simptomele bolilor autoimune stiute, mai putin pentru varietatea de simptome pe care le intalnim extrem de rar. Unele dintre simptomele bolilor autoimune intalnite sunt:
  • Pierderea parului;
  • Pierderea inexplicabila a tonusului;
  • Scurgeri mamare sau noduli limfatici;
  • Frecventa mai mare de raceli (gripa);
  • Stari de voma, ameteli;
  • Probleme de memorie;
  • Rupturi musculare sau iritatii tegumentare.

In cazul prezentei acestor simptome, se poate contraindica operatia de marire a sanilor

  1. Sarcina si alaptarea: s-au pus foarte multe intrebari daca implantul va afecta organismul si nu veti putea avea copii sau alapta. Unele femei cu implant au raportat unele probleme cu privire la aceasta. Doar cateva cercetari au fost facute in acest domeniu dar niciuna nu a demonstrat ca ar fi probleme majore. Nu exista date stiintifice despre riscul de a afecta fertilitatea sau daca copii mamelor cu implanturi mamare ar avea probleme de sanatate.
  2. Cancer: studii majore urmaresc de o lunga perioada de timp femeile cu implanturi mamare, iar acestea demonstreaza ca numarul cancerelor mamare nu a crescut. Pe de alta parte, centrele medicale impreuna cu fabricile producatoare de implanturi mamare dau cat mai multe informatii despre aceste tipuri de implanturi. Aceste informatii sunt facute public si/sau sunt transmise medicilor pentru a putea informa pacienta.

DICTIONAR

Aspiratie – Extragerea unui lichid din corp cu ajutorul unui aspirator chirurgical;

Biocompatibil – Sa fie compatibil biologic, sa nu fie toxic, sau sa nu produca raspuns imun al organismului;

Contractura capsulara– O strangere ferma a tesutului din jurul protezei;

Buzunar – Locul unde proteza este tinuta;

Tesut fibros – Tesut format in mare parte din fibre de colagen;

Glandular – Referitor la o glanda;

Hemoragie – Pierdere masiva interna sau externa de sange;

Canale de lapte (galactofore) – Formatiuni anatomice responsabile de trecerea laptelui, de la glanda mamara spre exterior ;

Opac – netrasparent, impenetrabil de raze ;

Chirurgie ‘outpatient’ – chirurgie in ambulator, dupa interventia chirurgicala pacientul nu trebuie sa ramana internat in clinica/spital;

Pectoral Mare (Pectoralis major) – muschi localizat in partea de sus a pieptului ce da suport de sustinere sanului si este implicat in miscarile bratului;

Ser fiziologic – solutie NaCl 0.9%. Aproximativ 71% din corpul uman contine aceasta solutie;

Nervii senzitivi – nervii ce transmit diferite impulsuri de la senzorii receptori la creier sau maduva spinarii;

Sepsis – Infectie, prezenta mai multor microorganisme cu toxinele aferente in sange sau in tesut;

Silicon – material organic, derivat din nisip (siliciu), care in general este bine tolerat de corp si are capacitatea de fi modelat in diferite forme;

Tromboza – formarea si dezvoltarea cheagurilor de sange in vase.